În calmul meu cel mai nebun, ai izbucnit tu, undeva în mintea sau în inima mea. Mi-ai dat viața peste cap și tot Universul meu și-a creat o poveste. Ai apărut tu acolo, să-mi colorezi nopțile și să-mi înseninezi fiecare zi, ai apărut acolo să-mi arăți o altfel de poveste, una diferită, o poveste pe care oamenii nu o găsesc în orice carte, pe orice pagină, în orice jurnal.

f9ff2b1db8a239f30d4f470b4c94d2a2

Ai apărut tu în calmul meu cel mai nebun, să mi-l agiți, să mi-l transformi în nebunie pură, în adrenalină, în emoții, în fluturi agitați, în inimi colorate, în caiete cu amintiri și-n final, pentru că orice poveste are un sfârșit, ai respectat regula și ne-am condus reciproc spre el.

Dar asta nu înseamnă că atunci când o poveste se încheie, ea chiar se sfârșește cu adevărat. Rămân amintiri. Rămân urme. Rămân cicatrici.

În urma ta, va rămâne mirosul pielii tale, culoarea ochilor tăi, iar în inima mea îți va rămâne prezența.

Tu nu vei mai ști că voi căuta neîncetat zâmbetul tău în orice persoană care va încerca să calce pragul inimii mele.

Îți mai amintești când spuneai că te voi uita cândva? Prostii…De parcă Pământul ar putea uita Soarele, de parcă țărmul ar putea uita marea, de parcă norii ar putea uita ploaia, de parcă omul ar putea uita să respire….de parcă te-aș putea uita vreodată…

Știu atât. Toate amintirile noastre vor veni înapoi la mine. Doar tu vei rămâne departe, pentru că în calmul meu cel mai nebun, ai apărut tu, iar din lumea mea atât de plină, ai dispărut. Acum e goală. Și clădesc ziduri. N-am de gând să las oamenii să treacă dincolo de ele, n-am de gând să las loc geamurilor, să intre lumina, n-am de gând să mai cunosc o altă lume decât cea în care m-ai lăsat atunci când ai ales să pleci.

 

 

0
Distribuie mai departe

Lasă un răspuns