b9c1b066c30b49ab7c820fae518b817d

De câte ori te las să îmi pătrunzi în suflet, mă doare și mai rău când te îndepărtezi. De fiecare dată când trebuie să te privesc în ochi, devin și mai vulnerabilă. De fiecare dată când sunt în preajma ta, mă pierd pe mine cu totul. Nu mai reușesc să mă regăsesc în nimic, mă închid în lumea ta și cu greu mă mai pot desprinde din ea.

De fiecare dată când îmi propun să te scot din inima mea, te găsesc tot mai impregnat acolo. Mi-e teamă de mine însămi în prezența ta. Mi-e teamă de durerea pe care o simt și de iubirea pe care ți-o port, totodată. Mi-e teamă de propria inimă de fiecare dată când o întreb ce să fac. Nu-i mai pot rezista când îmi dă răspunsuri pe care deja le știu. Mi-e teamă de sufletul meu atât de sensibil și vulnerabil, atât de naiv, care te alege de fiecare dată, în fiecare moment. Mi-e teamă de momentele cu mine însămi, când chiar și acolo ești prezent, cumva. Deschid ochii, te privesc. Închid ochii, încă ești acolo.

Știi ce am realizat? Că am căzut eu, încercând din răsputeri să nu-ți dau ție drumul. Am impresia că m-am pierdut suficient de departe, încât să nu mai am puterea să mă mai caut. Te-am preferat pe tine. Te-am ales pe tine. Te aleg pe tine de fiecare dată când voi fi nevoită să aleg între noi doi.

Iubindu-te pe tine, am uitat cum e să mă iubesc. Gândindu-mă la tine, am uitat, între timp, să mă mai gândesc și la mine. Am uitat cum sunt eu, din dorința de a ști cum ești tu.

Datorită ție, sufletul meu poartă un nume. De aceea, de câte ori te las să îmi pătrunzi în suflet, mă doare și mai tare când te îndepărtezi…

 

2
Distribuie mai departe

Lasă un răspuns