d0caf225092f5e5d90ec9d580c4c6935

Trebuia să te recâștig cumva, așa că am decis să te pierd…

Sunt dispusă să o fac, pentru a ști dacă te vei mai întoarce, pentru a ști dacă mă voi putea obișnui cu absența ta sau voi fi pregătită să te primesc în viața mea pentru totdeauna. Simt că e necesar să mă distanțez de tine, vreau să văd dacă îți dorești să pleci cu adevărat. Te vei mai întoarce, oare? Sunt curioasa dacă ai fost vreodată prezent. E necesar să te las să pleci acum, pentru că mâine mă voi răzgândi. Nu știu cât de mult îți dorești tu să pleci, dar vreau să știi că ai libertatea să o faci. Ai libertatea să te și întorci. Poate te vei întoarce, poate nu, aici e diferența de care mă tem. De fapt, nu mă tem, dar am îndoieli. Îndoielile nu ar trebui să fie atunci când ești sigur de un om, dar cine mai poate fi sigur de oameni în lumea asta? Știu că cei care se întorc, sunt meniți să rămână definitiv. Cei care nu se mai întorc, nu își aveau locul în sufletul meu, așa că, dacă faci parte din ei, te voi considera o lecție și-ți voi mulțumi, chiar și așa.

Stând de vorbă cu mine însămi, mi-am dat seama că am nevoie de vindecare. Am nevoie de mine. Am nevoie să mă iubesc mai mult, pentru că o parte din iubirea față de mine am pierdut-o iubindu-te pe tine neîncetat. Am nevoie să mă iert. Aș vrea să  eliberez un loc care ar putea fi ocupat chiar de mine însămi. Locul acela reprezintă o parte din sufletul meu, pe care ți l-am dăruit, dar nu te-ai bucurat de el așa cum m-aș fi așteptat.

Aș vrea, totuși, să realizez cât însemn pentru tine. Pe tine te-am auzit destul spunându-mi, iar, uneori, mi-am dat seama singură. De data asta, aș vrea să-mi spună timpul. De obicei, timpul decide cel mai bine pentru noi. Noi nu vom lua întotdeauna deciziile corecte, pentru că, de multe ori, judecăm cu inima, nu cu rațiunea. E necesar să dau timp timpului și să-l las să vorbească, să-mi vorbească. E necesar să-l ascult.

Poate voi realiza că îmi doresc un om care nu mă merită, care nu e făcut pentru mine. Poate voi realiza că îmi doresc un om pe care nu-l merit. Nu întotdeauna cei pe care ni-i dorim, sunt și cei pe care-i merităm, vom suferi pentru ceea ce nu avem, fără să realizăm, că de fapt, nu aveam nevoie de persoanele respective. Asta vreau să-mi dovedesc mie, acum. De aceea sunt dispusă să te las să pleci. Nu pentru că nu te-aș iubi, ci pentru că vreau să mă iubesc pe mine necondiționat.

Sunt sigură că-mi va fi dor. Îmi va fi greu. Știind că pleci, îmi va fi rece, pustiu, dar poate-mi va fi bine. Poate singură, voi învăța să mă apreciez mai mult. Sau poate, într-o noapte, stând în pat și scriind, voi auzi bătăi în ușă și vei fi acolo. Mi-aș dori, de ce nu? Atunci voi ști că te-ai întors. Voi ști atunci că ai decis să fii aici, nu în altă parte. Voi ști atunci că iubirea pe care mi-ai fi oferit-o e iubirea pe care o așteptam, de fapt.

Momentan, sunt dispusă să te pierd. Du-te liniștit ! Nu te uita în spate, nu mă vei vedea plângând. Sper să te întorci cândva și să mergem în aceeași direcție. Dacă nu o vei face, cu siguranță, ți-ai găsit un alt drum și nu pot decât să-ți spun:

„Rămâi cu bine !”

 

0
Distribuie mai departe

Lasă un răspuns