0c373e3d4e8fd0da668638c6269f79eb

Se-ntâmplă des să oferim oamenilor tot ce avem mai de preț, fără să ne dăm seama că ei nici măcar nu aveau nevoie. Că nici măcar nu observă, cu atât mai puțin să aprecieze.

Uneori, suntem atât de naivi, încât ajungem să prețuim mai mult lucrurile materiale, decât sentimentele.

Se-ntâmplă des să ne dăruim trup și suflet, fără să ne întrebăm cui. Sau poate ne vindem aceste calități pe un preț de nimic, fără să ne dăm seama cât sunt de valoroase.

Pentru că noi, oamenii, suntem atât de dispuși să ne împărțim inima la doi, încât o vindem ieftin celor care nu știu să o păstreze și o abandonează. Ne așezăm inima caldă în mâinile reci ale străinilor, pe care i-am considerat cândva, parte din noi. Ne dezbrăcăm sufletul în fața oamenilor pentru care am fi băgat oricând mâna în foc. Ne rănim propriile suflete, pentru oameni care doar le folosesc și ne facem griji pentru oameni care au hotărât să plece de mult. Uneori, îi așteptăm în prag, inutil.

Se-ntâmplă des să ne înstrăinăm de noi înșine, din dorința de a ne apropia de ceilalți.

Se-ntâmplă des să ne îndrăgostim de o inimă incompletă, care ne respinge pe jumătate. Ar fi atât de ușor dacă am ști să alegem o inimă care, alături de a noastră, formează un întreg…

E ciudat, totuși, cum preferăm de atâtea ori să tremurăm de frig, singuri, în loc să permitem să fim îmbrățișați.

Se-ntâmplă des să oferim oamenilor tot ce avem, fără să ne dăm seama că nici măcar n-au avut nevoie.

0
Distribuie mai departe

Lasă un răspuns