6a998573e1fb5d219542580997047ee6

– Care e dorința ta cea mai mare?

– Îmi doresc sa scriu o carte.

– O carte despre ce?

– Despre mine. Mă voi confesa așa cum am simțit dintotdeauna nevoia să o fac. Să mă mut într-o carte ar insemna pentru mine să am un loc în lume din care nimeni nu mă va putea goni.

– Vrei sa-ți scrii povestea de viață?

– Nu e o poveste. Eu nu cred în povești, eu cred în realitate, în fericire, în iubire, în viață. Cred în ceea ce sunt și-n ceea ce simt.

-Cum e viața? Descrie-o așa cum o trăiești tu într-o zi normală.

-Zâmbesc dis-de-dimineață. Mî bucur că am șansa la o nouă zi, că am șansa să-mi bată soarele-n ochi sau să văd ploaia stropindu-mi fereastra, în timp ce-mi beau cafeaua cu lapte. Mă bucur de tot ce am și mulțumesc pentru asta. Apoi imi planific activitățile de-a lungul zilei, încerc să las un zambet oriunde merg, să fac oamenii fericiți, apoi mă întorc acasă și-mi așez capul pe pernă cu conștiința curată și aștept, nerăbdătoare o nouă zi, cu noi provocări. Pentru mine fiecare zi e o șansă de a fi eu așa cum îmi doresc.

-Ce-ți dorești de la viață?

-Fericire, sănătate și liniște.

-Când ai inceput să scrii și de ce?

-Am inceput să scriu când mi-am dat seama că am ceva de spus. Când nu simțeam că ar fi cineva dispus să mă mai asculte, decât foaia de hârtie sacrificată de primele mele rânduri. De ce… de singurătate, de dor, de nostalgie, de plăcere.

-Cum crezi că te văd ceilalți?

-Așa cum mă văd eu pe mine. Ei mă văd așa cum mă arăt eu lor.

-Ce sfat ți-ai da?

-Să mă iubesc mai mult decât o fac acum. Să nu mai găsesc doar defecte în mine. Să mă apreciez mai mult. Să-ncetez să mă judec. Destul o fac ceilalți.

-Urăști pe cineva? Sau ai urât?

-De ce aș face-o? Urând, nu-mi dau șansa la fericire, iar eu sunt un om fericit.

-Ți-ai dori să transmiți ceva, cuiva?

-Desigur, mi-aș dori să transmit oamenilor să fie mai îngăduitori cu ei înșiși, să iubească mai mult și să judece mai puțin.

0
Distribuie mai departe

Lasă un răspuns