Ai grijă la ce renunţi. Poate, mai mult decât la ce păstrezi. Ai grijă că ochii tăi să vadă doar frumosul în orice lucru. Protejează–ţi mâinile de murdăriile lumii şi trupul de arme nevăzute, gata să te străpungă. Păzeşte–ţi paşii de prăpăstii adânci şi ai grijă de inima ta. Respiră iubire şi nu aerul poluat de răutăţi. Priveşte frumuseţea din interiorul tău, așa cum ai privi un film bun. Ochii tăi sunt oglinda, priveşte prin ei şi nu prin geamuri aburite. Ai grijă la ce iubeşti, poţi risca să îţi pierzi sufletul şi raţiunea, dacă te oferi oricui. Apreciază curajul şi demască trădarea. Nu înghiţi în sec vorbe dure, numai pentru că vrei să fii bun, ci îndrăzneşte să fii bun prin vorbele tale. Un om care plânge în el riscă să se înece în propriul trup. Aici nu mai e ca şi când ai fi împins în gol, ci ca şi când te–ai arunca de bunăvoie. Înseamnă să renunţi la viaţa ta şi să alegi durerea. Înseamnă să fii pesimist şi să pleci de acasă cu o geantă de „nu-uri” strâmbe. Nu călca strâmb. Ai grijă de paşii tăi. Mai ales, ai grijă de alegerile tale, de faptele tale , de ceea ce simţi.

Când vrei să plângi, fă-o, dar nu în spaţiul din tine. Mai bine plângi în cuvinte, mai bine înşiră rânduri, mai bine strigă, urlă, descarcă–te.

Eşti dator cu nişte fapte, cu nişte răspunsuri, cu nişte sentimente pure, cu zâmbete. Eşti dator în primul rând faţă de ţine însuţi. Le eşti dator cu zâmbete celor din jur încă din momentul în care ai afirmat că vrei o lume mai bună.

Fii cel care, chiar dacă nu schimbi această lume, o faci să creadă că poţi. Menajează–te să fii fericit pentru a vedea fericire în jurul tău şi chiar dacă ai momente grele, fii tu însuţi.

Un lucru aş dori să ştii: oamenii aleg. Alegerile lor pot fi greşite, dar chiar şi alegerile greşite înseamnă ceva diferit. Partea bună în toate aceste lucruri e că fiecare gândim diferit, suntem diferiţi, suntem unici. Fii tu însuţi, atunci când ceilalţi aleg să fie toţi la fel.