81e6ef55888115e77e0a3ea957819221

Dragul meu ,

Am decis te revăd printr-o scrisoare, aşa obosită şi pierdută, cum sunt. Am străbătut clipe şi ani şi zile, închisă-n gândurile proprii, aşteptând vii eliberezi cândva. Ieri am evadat şi…am plecat te caut. Ieri am plecat te caut neobosit şi teai făcut nevăzut, am atins urma pasului tău şi am urmat-o. Am constatat se îndrepta spre nicăieri. Apoi am obosit, m-am aşezat pe un prag de lemn şi voiam mai alerg şi nu mai puteam. zbăteam te regăsesc acelaşideşi eu eram alta. Ai căutat alungi, aruncând după mine cu vorbe, după bunul plac. Nu ai ţinut cont sufletul meu, oricât de mult aleg ţi-l dezvălui, va rămâne un mister pentru tine. Teai grăbit. Ai fugit şi m-ai lăsat în urmă, cu gândurile şi speranţele.

Îmbibată în aroma clipelor noastre, aromă de liliac cu stropi de lămâie, ordonez într-un târziu, cuvinte dedicate ţie. Ţi le dăruiesc şi nu-mi pare rău. Nu regret nimic. Ştii mi place dau frâu liber literelor, pe rânduri goale şi lipsite de sens. Îmi place le dau sens. Îmi place le fac ale mele şi atât. Pe unde rătăceşti? Înafară de mintea mea, desigur. Pe unde îţi umblă paşii, care parcă nu-ţi obosesc niciodatădupă atâtea drumuri prin gândurile mele pline de cărări, uneori abrupte şi pietroase? Unde te îndreaptă pasul tău rapid şi neintrerupt de nimeni şi nimic? Îmi mai auzi vocea când te strig în visele mele? Îmi mai simţi prezenţa, când te simţi singur? mai închizi în inima ta, fără vrei mi dai drumul? mai cauţi altădată, prin bătaia vântului şi prin aerul răcoros ce-ţi încleştează chipul?

Strigă, te voi auzi, oricât de grea ar fi depărtarea. Ştiu unde eşti, te caut chiar şi cu ochii-nchiși şi te găsesc mereu acolo, la locul tău. Nu ştiu dacă tu mă mai cunoşti. Nu ştiu cât de bine îţi dai seama cine sunt eu acum. Nu ştiu dacă mai ştii cine e în spatele rândurilor şi cine ţi se adresează cu patimă.

Oare ai încetat din mers? Oare ai luat o pauză, un popas, o oprire la capăt de drum, să-mi citești scrisoarea?

Vreau ţi spun astăzi sunt tristă. gândesc la noi. Dar mâine o mi treacă. Şi voi vrea mi strig bucuria şi voi vrea tu auzi, pentru o voi striga lumii întregi. Nu-mi pasă tu o vei interpreta în fel şi chip. Oricum, asta ai făcut mereu. Tu teai mulţumit doar mi analizezi bucuria, tristeţea, furia, dezamăgirea, regretul. Ai luat fiecare bucăţică din sufletul meu şi ai pus-o sub paşii tăi, croindu-ţi un drum. Dar teai gândit vreodată poate pe drumul acela s-a aşternut ceaţă?! Tu nu ştii te plimbi prin ceaţă, tu nu vezi mai departe de ea şi ceva te opreşte.
Au fost momente în care să accept și să mă resemnez cu gandul că nu mai ești aici era chinuitor. Amintirile rămase în urma ta, m-au bântuit multe nopţi, mi-au consumat multe zile.

Şi azi e o zi. O zi în care fug spre tine pe adierea vântului, dansând cu anii dintre noi.

Sper vântul nu rătăcească. Sper rândurile prindă aripi şi zboare spre mintea ta, îţi oprească pasul spre necunoscut şi fii din nou tuacelaşial meu şi recunosc prin tine.

Cu drag,

Cea fără regrete.

0
Distribuie mai departe

Lasă un răspuns