tumblr_mdajlxjtsh1qzcmcl

Ce faci? Eşti bine? Cum stai cu fericirea? Este tot acolo, suspendată? Acum câţiva ani spuneai ai vrea ajungi la ea, dar eşti prea mică. Aşteptai te ajute cineva urci, să o desprinzi cu mâna ta. Eu nu te-am putut ajuta, eram pe picior de plecare. Stătusem destul pe capul tău. Era o zi ploioasă azi şi încercai convingi rămân. N-am făcut-o. Recunosc m-a durut când ţi-am văzut faţa aplecată şi ochii umezi, în timp ce-mi întindeai umbrela de pe cuier şiţi doreai  mai rămân. Ţi-am călcat pe suflet cum calc astăzi pe pavelele ude de ploaie.

Au trecut veacuri de când am plecat.

Deci, spune-mi cum mai eşti şi nu-mi mai da acelaşi răspuns banal: „Sunt bine…”. Spune-mi drept, cum ţi-e sufletul? Este tot aşa cald şi primitor? Cred c- fi putut petrece zile-n şir cu tine, într-un castel de gheaţă şi n- fi simţit frigul, atât de caldă erai. Atât de sensibilă. Atât de puternică, totuşi. Dacă te priveam în ochi, vedeam doar bunătate, dacă îţi atingeam trupul, ardea, când ţi-am mângâiat părul, alunecam de-a lungul lui, pe mătase. Locuiam atunci în sufletul tău -ntr-o casă primitoare, unde refugiam mereu. Şi eram primit cu atâta iubire şi cu atâta răsfăţ, încât îmi era greu plec. Şi, totuşi, am făcut-o. Am plecat. Cum am putut, nu înţeleg. Atunci a fost pentru pima oară când ţi-am văzut sufletul stând în genunchi, iar ochii scăpărau lacrimi de durere. Îmi venea rămân pentru totdeauna, dar totuşi, n-am putut sau n-am vrut sau…nu ştiu.

Ştiu doar am lăsat în urmă mea multă dezordine, multe uşi deschise, multe vorbe aruncate. Am lăsat în urmă mea un suflet care, ori de câte ori stătea în genunchi, ochii-i plângeau.

Azi vreau îi privesc, mi spună sincer: Cum ţi-e sufletul?

1
Distribuie mai departe

Lasă un răspuns