4535875ae1fff95e3302e1a58fa2130b

Tu ai spus cuiva mulțumesc astăzi? Eu am spus. Și m-am simțit foarte bine făcând asta. Să mulțumesc celor din jur pentru pentru simplul fapt că-mi zâmbesc, pentru că mă ajută, mă ascultă, mă încurajează, mă iubesc, e o adevărată alinare pentru mine. Spun asta pentru că atunci când mulțumim oamenilor de lângă noi, o facem în primul rând pentru noi înșine. Ne mulțumim nouă. Pentru a ne simți mai bine. Pentru a ne liniști. Și, atunci când le mulțumim lor, mulțumim, de fapt gândurilor noastre, sinelui nostru, care a adus acele persoane în viața noastră.

Se spune că suntem ceea ce gândim. Sunt sigură că așa e. Fiecare lucru, fiecare persoană, fiecare acțiune sau întâmplare prin care trecem, este o sumă a gândurilor noastre. Pentru a ne da seama ce provocăm prin ceea ce gândim, e necesar să ne cunoaștem foarte bine.

Am început să mă cunosc mai bine din momentul în care am stat de vorbă cu mine însămi mult mai atent, mult mai profund, din momentul în care am început să fiu mai răbdătoare cu propria persoană, din momentul în care am zis: Mă accept așa cum sunt, pentru ca și ceilalți să mă accepte în același mod. Am început să mă cunosc în momentul în care mi-am observat slăbiciunile, dar și puterea, din momentul în care am descoperit ce mă face sensibilă, puternică, egoistă, tristă, dezamăgită. Și am descoperit că tot ceea ce credeam eu de-a lungul timpului că mă enervează la ceilalți, se afla, de fapt, în mine.

Practic, ceea ce criticăm la ceilalți, sunt chiar propriile noastre defecte. Dacă pe mine mă enervează că ceilalți nu mă ascultă, înseamnă că eu nu sunt dispusă să-i ascult, la rândul meu. Dacă ceilalți nu au răbdare cu mine, este pentru eu nu sunt un om răbdător. Dacă cineva pleoscăie și mă irită lucrul ăsta, înseamnă că și eu, poate, fac asta, fără să-mi dau seama, uneori. Dacă eu critic un om că e prea gras, înseamnă că e un lucru care mă deranjează la mine și trebuie să-mi chimb modul de  gândi și de a-l schimba. Și exemplele pot continua…

Deci, ceea ce mă deranjează la un om, este chiar în mine însămi. Eu port acel defect. Egoismul acela care iese din noi este că nu suntem noi satisfăcuți de propria persoană, deci trebuie să mai lucrăm la asta. Deci, eu trebuie să renunț să mai judec acel om, pentru că el chiar nu e vinovat cu nimic. Eu sunt vinovată datorită gândurilor mele negative la adresa lui.

Un exemplu mai concret: eu mă cert cu cea mai bună prietenă. Încep și-i arunc cuvinte urâte, ca să îi hrănesc ego-ul, pentru că nu voi accepta ca ea să mă insulte și eu să tac. Asta facem toți, la urma urmei, nu? Ei bine, oricât ar fi de greu și de imposibil, pentru unii, lucrurile ar trebui să se schimbe. Ar trebui să încercăm să nu mai fim atât de răzbunători, să jignim, să rănim persoanele din jurul nostru, pentru că de la noi pornește tot. Ne dorim cu toții să fim fericiți, dar nu facem nimic pentru a fi fericiți. Iar fericirea constă și-n situațiile limită din viața noastră, când suntem supuși unor încercări pentru a ne testa. Atunci intervine înterbarea: Cât de bine reușim să trecem peste aceste situații? Răspunsul este în noi, în gândurile noastre și-n deciziile pe care le luăm. Dificil sau nu, suntem nevoiți să ne schimbăm modul de gândi, pentru a fi fericiți. Se spune că ceea ce dăruim, primim. Așa că, dăruiește fericire, ca să primești fericire, la rândul tău. Dăruiește iubire și iubire vei primi în schimb.

Și, ca să nu crezi că vorbesc aiurea, încearcă următorul lucru. Atunci când ești în situația de a te certa cu o persoană sau când ești pornit să îi vorbești urât sau să o rănești prin diverse feluri, oprește-te și spune-ți în gând că totul e în ordine. Spune-ți cuvinte frumoase, pozitive, inspiră adânc și în timp ce inspiri, încarcă-te cu energie pozitivă. Apoi expiră. Și tot așa, până simți că te liniștești complet. Pentru că te vei liniști, îți garantez. Ideea este să nu faci totul de mântuială, adică să nu înșiri aiurea cuvinte în gând, ci să le simți cu adevărat, să crezi în lucrurile frumoase pe care le gândești. Vei observa cum lucrurile încep să se schimbe într-un timp scurt.

Am aflat despre această metodă de la un profesor foarte înțelept și calm, poate cea mai calmă persoană pe care o întâlnisem până atunci. Și l-am întrebat:Cum reușiți să fiți atât de calm în orice situație? Atunci mi-a spus:Totul vine din suflet, din gândurile mele, din propria persoană. Eu vreau să fiu un om calm și fericit și știu că eu sunt singurul care își poate procura fericirea asta din interior. Așa am aflat despre toate lucrurile frumoase care mi-au schimbat viața în bine.

În urmă cu ceva timp,  am avut o mare supărare cu o persoană dragă mie. Pur și simplu s-a pornit de la un lucru copilăresc și s-a ajuns la o ceartă aprinsă. M-am simțit atât de tensionată și de nervoasă, încât simțeam că iau foc. Am început să vorbesc urât, să înjur, să rănesc prin fel de fel de cuvinte dure, care știau că o vor atinge. În ochii ei se vedeau o mie de senzații de furie. Eram amandouă pline de mânie, ea avea fruntea încrețită și o expresie a feței destul de nervoasă cum n-o mai văzusem până atunci. Nu înțelegeam cum s-a putut ajunge la o așa ceartă dintr-un motiv banal, dar am simțit nevoia să mă opresc, să o las să se descarce și să gândesc lucruri frumoase. Am procedat exact așa cum v-am spus. Am inspirat adânc, în timp ce-mi spuneam în gând acele lucruri pozitive, îmi repetam cât de mult iubeam persoana, faptul că o respect, îi mulțumeam pentru că există și îmi ceream iertare în sinea mea pentru ceea ce greșisem, de s-a ajuns să ne supărăm așa tare. Știam că vina e și a mea și  e acolo, în interiorul meu. Și încercam să o găsesc. Așa că îmi ceream scuze în gând pentru tot și îmi doream ca acel conflict să se rezolve cât mai repede. Nu cred că au trecut 5 minute, dar lucrurile chiar începeau să se schimbe. Ea se liniștise, expresia feței i se schimbase radical, m-a îmbrățișat și mi-a cerut scuze pentru cuvintele urâte. Și-a dat seama că era o tâmpenie ceea ce provocase cearta și mi-a spus zâmbind: Nu știu cum, dar mă simt mai bine. Atunci am zâmbit și am constatat că rezolvasem ceea ce se afla în interiorul meu, mi-am dat seama că metoda chiar funcționa, că toate probleme persoanelor din viața noastră se află chiar în noi. Am aplanat conflictul cu gândurile sincere și iubirea pe care i-o purtam. Apoi am mulțmit în gând omului care m-a învățat aceste lucruri.

Ei bine, nu a fost singura situație, am mai trecut prin astfel de momente și cu persoane din familie, cu prieteni, situații în care mă simțeam prinsă, dar din care am reușit să ies atunci când am realizat că eu pot schimba ceva.

Spunând mulțumesc pentru ceea ce primim de la viață, indiferent că sunt situații plăcute sau mai puțin plăcute, ne mulțumim nouă înșine pentru că suntem aici și trăim acele experiențe, care nu sunt decât niște mărunțișuri, într-un Univers atât de mare. Golindu-ne de gândurile negative, lăsăm iubirea și fericirea să completeze spațiul și să transmitem, astfel, toată energia noastră pozitivă și celorlalți.

Așa cum spune Joe Vitale, un autor pe care-l îndrăgesc tare mult:

Nu există exterioritate. Totul există sub forma gândurilor din mintea mea.

Peace!

0
Distribuie mai departe

Lasă un răspuns