love-black-and-white-photography-11

Se spune că timpul vindecă orice. Eu cred, în schimb, că doar cicatrizează. Ascunde răni, imperfecțiuni, ascunde dureri și lacrimi în spatele unor zâmbete amare. Eu cred că timpul ne induce pe toți în eroare. El ne face să credem că putem șterge cu buretele momente, că putem zâmbi dulce după ce am plâns amar, că putem fi mai puternici cât ai bate din palme, însa, dacă lucrurile ar fi atât de ușoare, atunci de ce am mai avea nevoie de timp? De ce am mai spune că timpul vindecă orice? De ce trebuie să ne vindecăm, de fapt?

Cred că, înainte de a ne dori timp, trebuie să ne dorim răbdare. Cred că înainte de a ne dori perfecțiunea, trebuie să fim imperfecți. Cred că înainte de a cerși iubire, trebuie întâi să o oferim. Înainte de a-i iubi pe ceilalți, trebuie să ne iubim pe noi înșine. De la noi pornește iubirea sinceră. Nu putem spune vreodată că iubim un alt om, dacă nu suntem siguri că avem acel sentiment față de propria persoană. La fel și cu încrederea și cu respectul. Cum le-am putea cere altora să ne respecte, dacă nu ne respectăm pe noi mai întâi?

Timpul ne învață să ne resemnăm în fața trecutului, să ne ținem de mână cu prezentul și să îmbrățișăm viitorul. Timpul ne spune ce-am avut, ce avem și ce-am pierdut. Timpul ne dă scopuri și motive, ne dă răspunsuri la întrebarea interioară pe care ne-o punem zi de zi: „De ce?” , „De ce a fost așa și nu altfel?”, „De ce nu am putut avea tot ce-am dorit?” Ne împiedicăm în fiecare zi de același „de ce”, pentru a ne da seama, la un moment dat, că raspunsul stă în sufletul nostru. Acest răspuns este un cadou prețios pe care ni-l face timpul.

Se spune că timpul vindecă. Nu mă îndoiesc că vindecă trupul, nu mă îndoiesc că ne întărește și ne deschide ochii. Dar știu un singur lucru, timpul este o mătase aruncată peste amintiri.

Se spune că timpul vindecă. Eu cred, în schimb, că doar cicatrizează. El închide rana, dar mereu va rămâne acolo urma ei.

0
Distribuie mai departe

Lasă un răspuns